Haute-Couture: scurta istorie

imagine

Parisul este in mijlocul prezentarilor pentru sezonul de toamna-iarna 2005/2006, asa ca acum este momentul sa iti pui la punct cunostintele legate de moda
de Irina Markovits, consultant de stil Image Matters

Te-ai intrebat vreodata cand si cum a inceput istoria modei? Cand au avut loc primele defilari de moda, de ce imbracamintea creata de designeri este atat de cautata si atat de scumpa? Sau de ce Parisul, Milano, Londra si New York sunt epicentrele modei, in loc de, sa zicem Madrid sau Kobe ?

Desi oamenii au fost interesati de haine si moda de mii de ani, industria respectiva a inceput sa capete forma abia in jurul anilor 1850. Dupa sute de ani de imbracaminte opulenta, doua lucruri se intampla concomitent si ajuta la nasterea a ceea ce astazi se numeste "haute-couture": inventarea, de catre Isaac Singer, a masinii de cusut cu impunsatura continua si popularitatea unui croitor numit Charles Frederick Worth. Paradoxal, nasterea modei a fos initiata de un britanic, nu de un francez, asa cum ar fi fost de asteptat.

Inainte de 1850, circa 70% din haine erau cusute de mana, chiar de catre cei care le purtau. Imbracamintea era un produs ca oricare altul, iar calitatea sa depindea de talentul cusatoresei.

Gospodina obisnuita isi croia hainele in functie de ce era acceptabil in tara si climatul in care locuia, precum si in functie de standardele comunitatii locale, astfel incat toti cei care locuiau intr-o anume regiune se imbracau la fel, cu foarte mici diferente. Departe de influentele externe, stilurile de imbracaminte puteau ramane neschimbate timp de generatii - cum de altfel s-a si intamplat. Astazi, aceste ramasite ale unor vechi stiluri sunt cunoscute sub numele de "costume regionale" sau "populare".

Datorita faptului ca in acele vremuri drumurile comerciale intre orase erau proaste si deseori atacate de hoti, oamenii stateau mai mult in orasul sau satul de origine si se foloseau doar de tesaturile disponibile local. Din moment ce toti aveau acces la aceleasi bunuri, distinctia se facea cu ajutorul bijuteriilor. Catre mijlocul secolului al XI-lea, cand regii si nobilii au devenit mai puternici si isi puteau apara mai usor domeniile, rutele comerciale au fost imbunatatite. Ca urmare, au inceput sa fie transportate tesaturi noi, mai fine, mai costistoare, mai bogate, pe care le cumparau doar cei care si le permiteau. Din acest moment, vestimentatia a devenit un semn al statutului social si marimii averii – la fel ca si in ziua de azi.

Cele 30% dintre hainele care nu erau facute in casa, erau cusute de croitori si cusatorese, de obicei pentru o clientela bogata. In anii 1500, cei mai ceruti si ocupati croitori din Franta dadusera peste o mina de aur – o modalitate eficienta si economica de a-si prezenta marfa: creau modele in miniatura ale croielilor, cu care imbracau papusi! De jumatate sau o treime din inaltime normala a unei persoane, aceste papusi purtau haine identice pana la ultimul detaliu cu cele pe care croitorul respectiv le putea face pentru clientele sale. Acestea puteau studia papusile si alege stilurile care le doreau. Ulterior, hainele erau croite pe masura exacta a celui sau celei care le platea.

Papusile imbracate si-au gasit curand drum catre alte tari si au devenit unul dintre cele mai populare modalitati de raspandire a modei. Monarhilor si curtierilor, in particular, le placeau sa le primeasca in dar si iti tineau croitorii ocupati punandu-i sa copieze ultimele stiluri.

De fapt, aristocratii au fost intotdeauna consumatorii cei mai evidenti ai modei. Se spune ca regina Elisabeta I ar fi avut peste 1.000 de rochii, multe dintre ele primite cadou. Georgiana, Ducesa de Devonshire (care facea parte din familia Spencer, la fel ca si Diana, Printesa de Wales) a fost in anii 1770 ceea ce astazi am numi "trendsetter" – orice imbraca devenea peste noapte parte din moda obligatorie.

Motivul pentru care astazi apar tendinte noi in fiecare sezon este si motivul pentru care Parisul a fost considerat epicentrul modei timp de mai bine de 300 de ani: flamboaiantul si impopotonatul Ludovic al XIV al Frantei, Regele-Soare.

Ludovic al XIV-lea avea buzunare adanci, putere de concentrare scazuta si un ochi educat pentru estetica. In acelasi timp, avea la dispozitie sute de artizani talentati si cu un simt innascut pentru stil. Lider indiscutabil al modei europeene, Regele-Soare a schimbat croiala hainelor masculine de 63 de ori in timul domniei sale de 72 de ani (a urcat pe tron la varsta de 6 ani, in 1644). Ca sa va faceti o idee, stilul vestimentatiei pentru barbati s-a schimbat doar de 3 ori in timpul domniei de 33 de ani a tatalui sau. Daca Ludovic al XIV-lea purta ceva, toata lumea il imita. De fapt, unii inca o mai fac – el a fost cel care a introdus portul cravatei barbatesti.

Napoleon Bonaparte a continuat traditia instaurata de Ludovic XIV cand a venit la putere, in 1804. Economia franceza era o ruina dupa revolutie, iar Bonaparte a incercat – si a reusit – sa-si urneasca natiunea, facand apel la una dintre proverbialele "fabrici de bani" – industria modei.

Una dintre primele legi date de Napoleon interzicea doamnelor care veneau la curte sa poarte aceeasi rochie de 2 ori – tinea cusatoresele ocupate, obligand femeile bogate sa cheltuie bani. Acest lucru a creat o prapastie vizuala, de imagine, intre cei avuti si cei… mai putin avuti. Pe langa aceasta lege, imparatul a oprit importul tesaturilor englezesti si a relansat industria dantelariei de Valenciennes, astfel incat tesaturi fine cum sunt tulul si batistul sa poata fi tesute local.

Imperiul lui Napoleon nu a durat prea mult timp, in schimb exclusivitatea de a purta imbracaminte dupa ultima moda franceza i-a supravietuit. Intr-o perioada de numai 50 de ani, industria haute-couture se nascuse iar posibilitatea de a cumpara rochii desavarsite, noi, in fiecare sezon, devenise amprenta inaltei societati.

Totusi, cum de aceasta practica a celor "bogati si celebri" a castigat teren si discipoli in randul clasei de mijloc? Simplu – prin marketing. La inceput prin intermediul articolelor din ziare si reviste despre ce poarta aristocratia si celebritatile, iar astazi prin show-uri televizate, reclama, filme, reviste de specialitate si internet.

Stiai ca…?

  • Haute-Couture si "couture création" sunt termeni protejati de lege (la fel ca " cognac " si " champagne ") si nu pot fi folositi fara acordul scris al Fédération Francaise de la Couture, du Prêt-à-porter des Couturiers et des Créateurs de Mode. Haute-couture se foloseste pentru a denumi creatiile produse la Paris si imitate in celelalte capitale ale modei: Londra, Milano, New York.
  • Pentru a putea folosi termenul de haute-couture, casele de moda din Franta trebuie sa respecte niste criterii bine stabilite (numar de angajati, prezentarea la Paris a doua colectii pe an, formate din minimum 50 de tinute de zi si de seara, productia sa fie in atelierele proprii etc).
  • Termenul poate fi folosit pentru a indica fie case de moda sau creatori de moda, care au primit acordul FFC, fie colectiile de moda in sine.
  • Saptamanile modei au loc de 2 ori pe an la Paris, Londra, Milano, New York si Los Angeles, unde se prezinta atat colectiile pentru femei cat si cele pentru barbati. Mai exista saptamani dedicate modei la Sao Paolo si Tokyo.
  • Creatorii de moda isi prezinta creatiile doar in unul dintre aceste orase, care nu trebuie sa fie neparat si cel al tarii lor de bastina. Designeri americani precum Rick Owens participa la showul din Paris, la fel ca si britanicii Stella McCartney si Alexander McQueen.
  • Fiecare oras al modei are o alta conotatie. Milano este centrul comercial al modei. Paris este sediul originalitatii si inovatiei. Designerii care prezinta la Londra sunt deseori mai putin cunoscuti dar mai extravaganti. New Yorkul este recunoscut mai mult pentru creatiile sport decat cele elegante. Importanta relativa a unei saptamani dedicate modei este dictata atat de orasul in care prezinta cei mai buni designeri ai momentului, dar si cei mai mari retaileri si membri ai presei din audienta.
  • A existat cu adevarat o "politie a modei"? Astazi termenul are o conotatie ironica care descrie o persoana care critica modul in care se imbraca ceilalti. Cu toate acestea, termenul a aparut catre sfarsitul Evului Mediu, dupa ce " legile somptuozitatii " (legi care restrictionau sau reglau extravagantele in materie de vestimentatie, conform unor principii religioase si morale ale vremii) au fost aprobate de nobilime pentru a se asigura ca anumite tesaturi si stiluri sunt rezervate celor care aveau " dreptul sa le poarte ". Politia modei patrula strazile, amendand sau arestand pe cei ce incalcau codul vestimentar.

Ilustratii: www.costumes.org, www.metmuseum.org
Surse: www.fashion-era.com