Celebrity Fashion: cum a inceput?

imagine

Celebrity fashion. De ce e toata lumea atat de fascinata de acest subiect? Admitand sau ba, nu putem sa negam faptul ca ne place sa urmarim modul in care se imbraca vedetele.
de Irina Markovits, consultant de stil Image Matters

La inceput a fost filmul…
Filmul, asa cum il stim astazi, si-a facut aparitia in anii 1890. Desi Thomas Edison este omul creditat cu inventia acestui mediu, sunt mai multi cei care au jucat un rol important in nasterea acestui proces: fratii Lumière - cei care au inventat prima camera de filmat portabila, si George Eastman - care a inventat pelicula de film.

Primele filme proiectate pe ecran lat aveau o durata de doar cateva minute si nu aveau sunet. Cu toate acestea, au facut senzatie in randul publicului. In 1910, Eastman Company deja perfectionase tehnologia care permitea filmarea peliculelor de lung metraj, iar in numai cativa ani, mersul la film sambata dimineata facea deja parte din cultura populara.

Anul 1916 marcheaza nasterea creatiilor vestimentare pentru cinema. Pana atunci, actorii de film isi imbracau propriile haine - daca povestea era contemporana -, sau regizorii inchiriau diverse tinute de la firmele specializate in imbracaminte de epoca, in functie de perioada in care se petrecea actiunea filmului.

Insa in acel an a aparut, pentru prima data, numele unui designer de costume de epoca in genericul de la sfarsitul unui film. Regizorul francez Louis J. Gasnier avea o anume "tinuta" in minte cand lucra la "Aventurile Paulinei", impreuna cu actrita Pearl White. A chemat un croitor si l-a pus sa croiasca o tinuta constand intr-un costum negru, o bluza alba si o bereta de catifea neagra. Rezultatul? Secretarele din acea perioada au transformat costumul actritei in tinuta standard pentru mediul profesional - lucru care e, intr-o oarecare masura, inca valabil. Astfel s-a nascut primul designer in Hollywood.

Marile nume ale designului vestimentatiei de cinema

Gilbert Adrian. Orry Kelly. Edith Head. Daca ai fi trait in anii ‘40, ’50 si ‘60, probabil ai fi recunoscut cu usurinta aceste nume. Chiar daca nu le recunosti, sunt mari sanse sa le fi vazut creatiile. Pentru ca fiecare dintre acestia a lasat o impresie de nesters in istoria modei celebritatilor.

Gilbert Adrian, cunoscut doar ca Adrian, si-a inceput cariera de designer pe Broadway si a ajuns sa lucreze la studiourile MGM din Hollywood la doar 20 de ani. Ideile lui erau proaspete, inovatoare si foarte dramatice, ajutand ca MGM sa fie cunoscute ca studiourile "glamour", unde publicul putea privi si visa la o viata de star.

Prima sa muza a fost Greta Garbo, ale carei costume pentru Mata Hari au facut senzatie in 1931. Mai tarziu, Adrian a imbracat-o pe Jean Harlow in rochiile stramte de matase care au devenit semnatura ei, si tot el este cel care i-a dat Joanei Crawford pernitele pentru umerii rochiilor si sacourilor - tipice modei anilor ’30-‘40. Pentru filmul Letty Lynton din 1932, a creat pentru Joan o rochie din organza alba, cu o croiala care ii evidentia umerii lati, ii ascundea soldurile si o facea sa para mai inalta. Nu o sa va vina sa credeti, dar magazinul Macy’s din New York a vandut peste 500.000 de copii ale acestui model de rochie!

Adrian si-a deschis propriul atelier in Los Angeles mai tarziu in acelasi an si a castigat premiul Coty pentru moda doar 2 ani mai tarziu. In 1953 a emigrat in Brazilia unde a murit 6 ani mai tarziu.

Sunt imposibil de masurat impactul si importanta creatiilor lui Adrian. Numele sau este sinonim cu varsta de aur a Hollywoodului, iar munca sa a inspirat generatii de regizori si designeri, printre care Armani si Balenciaga.

Orry Kelly era probabil omul de la care te-ai fi asteptat cel mai putin sa creeze rochii elegante pentru cinema. Avand o infatisare dura, obez, inclinat catre excese bahice si limbaj obscen, Kelly a fost totusi cel care a ajutat studiourile Warner Brothers sa reprezinte aspiratiile «omului obisnuit» american. El credea ca personajele trebuie sa dicteze croiala costumelor si nu invers. De-a lungul carierei sale, le-a imbracat pe Ingrid Bergman, Marylin Monroe, Dolores del Rio, Helen Vinson si a devenit preferatul lui Kay Francis si Bette Davis.

Printre cele mai cunoscute filme in care apar creatii ale sale sunt Soimul maltez, Arsenic si dantela veche, Casablanca si Matusa Mame. Ceva mai tarziu, in 1951, a impartit gloria unui Oscar cu Walter Plunkett si Irene Sharaff pentru Un american la Paris.

A castigat premiul Academiei de unul singur pentru musicalul Les Girls, Unora le place Jazzul si a fost nominalizat pentru Gypsy.

 

Dupa ce a imbracat unele dintre cele mai frumoase femei ale Hollywoodului, Kelly si-a rezumat astfel cariera: "Iadul trebuie sa fie un loc impanzit de femei superbe care nu au oglinzi".

Edith Head este cea mai faimoasa dintre designerii de cinema, lucrand la peste 1100 de filme de-a lungul unei cariere de 58 de ani. Si-a inceput cariera la studiourile Paramount in 1932, ajungand costumiera-sefa la sfarsitul acelei decade. Numele sau este atasat aproape tuturor productiilor de succes din urmatorii 30 de ani, inclusiv filmele independente ale lui Cecil B. DeMille. Printre actritele imbracate de ea se numara Elizabeth Taylor, Audrey Hepburn, Grace Kelly si Barbara Stanwyck, si multe dintre creatille ei au starnit adevarate trenduri in moda acelor ani.

Sarongul purtat de Dorothy Lamour in Printesa junglei, buclele de vampa ale Veronicai Lake, rochia fara umeri purtata de Bette Davis in Totul despre Eva, rochia alba de bal fara bretele a Elizabethei Taylor in Un loc sub soare, rochita neagra legata pe umeri a lui Audrey Hepburn in Sabrina, rochiile elegante ale lui Grace Kelly in Notorious sau Cum sa prinzi un hot sunt doar cateva dintre acestea.

Nominalizata de 40 de ori pentru Oscar (toate nominalizarile dupa 1947, an in care a aparut categoria Best Costume Design), Edith Head a castigat premiul pentru 8 filme : Totul despre Eva, Mostenitoarea, Samson si Dalila, Un loc sub soare, Vacanta la Roma, Sabrina, Facts of Life si Cacealmaua. Dupa 35 de ani la Paramount, Head s-a mutat la studiourile Universal in 1967, unde a ramas pana la moartea sa.

Costume Designer’s Guild of America il numesc pe Walter Plunkett "cel mai bun designer de costume de epoca din Hollywood". Omul din spatele vesmintelor din Pe aripile vantului, Raintree Country si Cum a fost cucerit Vestul a ajuns la Hollywood visand sa devina actor. Talentul lui consta insa in designul creatiilor vestimentare. A fost seful garderobelor de la RKO in anii ’20 si ’30, si s-a mutat apoi la MGM in 1945 (a preluat stafeta de la Gilbert Adrian) unde a ramas pana la pensie, in 1965.

Desi nu a urmat nici un fel de scoala de design, Plunkett a creat costume pentru nenumarate filme - Sapte neveste pentru sapte frati, Cei patru cavaleri ai Apocalipsei, Bucuria vietii, Singing’ in the rain, Tatal miresei, Little Women - si a imbracat unii dintre cei mai cunoscuti actori ai acelori timpuri: Judy Garland, Fred Astaire, Ginger Rogers, Katherine Hepburn, Irene Dunne, Deborah Kerr, Frank Sinatra, Dean Martin, Gregory Peck, John Wayne.

Nu a primit Oscarul pentru designul costumelor din Pe aripile vantului (cu titlu informativ, e vorba de 5500 de costume!), dar Plunkett a fost nominalizat de cateva ori si a impartit gloria premiului acordat de Academia de Film pentru Un american la Paris impreuna cu Irene Sharaff si John Orry Kelly.

Francezii la Hollywood
Hollywoodul a avut o relatie bivalenta, de dragoste si ura, cu designerii francezi. Directorii studiourilor isi smulgeau parul din cap din cauza schimbarilor frecvente din moda, filmele parand demodate in momentul in care ajungeau in salile de cinema. Pentru a preveni acest lucru, Samuel Goldwyn a angajat-o chiar pe Coco Chanel, la mijlocul anilor ’30, si a adus-o la Hollywood. Nici unul dintre ei nu-si dadea seama ce greseala faceau. A crea haine pentru filme alb-negru si a crea haine pentru defilari de moda erau doua lucruri cum nu se poate mai diferite, iar alianta lor s-a incheiat foarte curand.

Un alt francez, Hubert de Givenchy, a avut ceva mai mult noroc in America. In anii ’50, el a fost cel care a creat stilul recunoscut al lui Audrey Hepburn - gamine - care a innebunit Europa si America. Camasile aproape barbatesti, pantalonii capri, pantofii balerini au devenit un look clasic care se poarta pana si in ziua de azi.

Sfarsitul unei ere
Sistemul studiourilor a inceput sa intre in declin in 1948, cand marile case de filme au fost nevoite sa vanda lanturi de cinematografe in urma unor procese anti-trust. Incapabili sa garanteze distributia si succesul filmelor, directorii se confruntau cu un viitor nesigur. De la 40-50 de filme pe an s-a ajuns la filmarea a doar 12-15.

Din anii ’60, vestimentatia eleganta a inceput sa fie vazuta din ce in ce mai rar in filme, deoarece publicul se astepta la mai mult realism. Hainele create de Givenchy pentru Hepburn sunt una dintre ultimele expresii ale luxului cinematografic. De exemplu, Janet Leigh a filmat Psycho in haine cumparate de la un magazin oarecare din Los Angeles.

Designul din Hollywood si-a continuat declinul catre sfarsitul anilor ’60, cand unul dintre marile talente a renuntat la cariera pentru a crea haine "reale". Oleg Cassini, care il imbracase pe Gene Tierney la 20th Century Fox, a fost rugat sa creeze o garderoba pentru Jacqueline Kennedy. A acceptat postul si a facut o miscare desteapta, pentru ca cerintele postului erau similare celor din industria cinematografica. Prima Doamna a Americii urma sa fie fotografiata neincetat, ceea ce insemna ca linia, culoarea si masura hainelor erau extrem de importante. Cassini a inteles ca hainele ce urmau sa fie purtate pentru fotografii trebuiau sa fie concepute « rotund », cu detalii atat pe fata cat si pe spatele tinutelor, pentru ca era imposibil de ghicit punctul de unde ar fi putut fi fotografiata Jackie. Parte din munca lui Cassini era gasirea unor creatii a unor couturieri francezi si adaptarea lor pentru dna Kennedy - a avea haine fabricate in Statele Unite era o chestiune politica, dar era necesara si diminuarea tendintelor extreme din moda, la un nivel care sa nu indeparteze electoratul.

In loc de "Happy End"
O data cu declinul studiourilor si larga acceptare a hainelor comode, casual, in anii ’70, epoca designerilor de la Hollywood a incetat sa existe, insa impactul lor va continua sa fie simtit in lumea modei.

Desi nu a durat o vesnicie, era studiourilor hollywodiene a oferit lumii ceva de care nu avusese parte pana atunci - o lectie de moda "pe viu", disponibila oricui avea bani suficienti pentru un bilet la film. Generatii intregi de femei au vazut nu doar cele mai elegante tinute vestimentare, cele mai dureros de stramte croieli si cele mai frumoase tesaturi pe ecran, dar au putut sa fasoneze moda acelor ani, votand prin vizionarea anumitor filme.

Astazi, influenta Hollywoodului in moda este vizibila mai mult la televizor decat pe ecrane, dar chiar si asa aceasta influenta este uriasa, cum poate spune orice admiratoare a hainelor Sarei Jessica Parker din Sex and the City, o adevarata parada de Fendi, Dior, Narciso Rodriguez, Donna Karan, Marc Jacobs, Prada si, evident, nelipsitii pantofi creati de Manolo Blahnik si Christian Louboutin. Orice femeie care poarta pantaloni, un tricou fara bretele, o bluza innodata la ceafa sau care intelege ce culori si stiluri i se potrivesc, trebuie sa multumeasca si Hollywoodului pentru asta. Viata adevarata este rareori la fel de interesanta ca in filme, dar cel putin arata mai bine decat inainte ca designerii de film sa invete lumea cum sa se imbrace.

 

In prezent, foarte putini costumieri sunt cunoscuti pe nume in afara industriei cinematografice si nici unul dintre ei nu mai creeaza o infatisare unica pentru vreo celebritate, asa cum se facea pe vremea studiourilor. Cu putine exceptii, cea mai mare parte a imbracamintii pentru filme contemporane este cumparata din magazine obisnuite, gata croita, iar costumele de epoca sunt fie cumparate, fie inchiriate de la firme de specialitate.

Surse: The New York Times (www.nytimes.com); The Costume Designer’s Guild of America (www.costumedesignersguild.com); Kent State University Museum (www.dept.kent.edu) Jet Set Modern (www.jetsetmodern.com); www.filmsite.org; www.costumegallery.com; www.imdb.com; Fotografii: Museum of Modern Art (www.moma.org); Los Angeles County Museum of Art (www.lacma.org) , Slate (www.slate.msn.com); Wisconsin Center for Film & Theater Research (www.wisconsinhistory.com); Edith Head on www.geocities.co.jp; NewsView (www.previewCT.com); www.imdb.com , www.hbo.com